Archive for mai, 2022
Cartile ma scoteau din minti – schizofrenie paranoida
In urma cu cativa ani, m-am pomenit ca sunt extrem de deranjat de cartile din camera mea, care fiind in biblioteca erau aranjate deasupra nivelului meu.
Si culoarea rosie ma deranja, am mutat o carte mare rosie in sufragerie.
Nu puteam sa adorm.
Le-am luat si le-am pus pe toate pe jos si doar dupa ce am terminat cu asta m-am calmat.
In ziua imediat urmatoare am mers la control la Psihiatrie si m-am internat, a urmat o schimbare de tratament.
Nu mai stiu ce pastile luam cand s-a intamplat asta si nici factorul declansator, ce m-a suparat atat de tare incat sa o iau foarte rau razna.
Nu stiu nici ce pastile am primit pentru a rezolva problema, cert este ca au functionat, ca apoi am putut veni acasa, dupa o perioada de internare.
Precizez si aici, daca mai era cazul, ca am schizofrenie paranoida.
“Tortura” in Spitalul Militar – internat pentru schizofrenie paranoida
Nu era o tortura provocata de cineva, era o tortura psihica, cauzata cel mai probabil de boala (schizofrenie paranoida).
Aveam halucinatii auditive si ganduri care nu simteam ca imi apartin, pareau exterioare.
S-a intamplat in urma cu cativa ani, cand eram internat in Spitalul Militar.
Nu imi mai amintesc totul, doar anumite elemente.
Desi nu simteam durere, aveam impresia ca un chirurg ma taie si sunt sub influenta tratamentelor ca sa nu simt durerea.
De asemenea parca pierdeam continutul creierului, gand cu gand.
Nu mai sunt sigur daca ma rugam sau nu sa inceteze totul.
Auzeam chiar si un preot in salon, iar gandurile/vocea imi spunea sa nu ma misc deloc.
Eram sub influenta gandurilor/unei voci.
In cele din urma gandurile mele sau intors la mine si am fost eliberat de ordinul de a nu ma misca.
M-am simtit usurat.
In salon mai erau cativa barbati, dar nu stiu ce boli aveau.
Ma intrebam de ce nu fac nimic cand eu aud chirurgul cum ma taie in salon.
Nu mai stiu ce medicamente luam in acea perioada, de nu mai functionau cum trebuie.
Halucinatiile vizuale in schizofrenia paranoida
In urma cu cativa ani, cand eram in spital, a venit un pacient insotit de cativa membrii ai familiei.
Parca 2 apartinatori au ramas peste noapte in spital, pentru a nu lasa pacientul singur intre noi.
O doamna mai in varsta s-a schimbat la fata, parea ca este bunica mea (bunica mea este moarta de multi ani).
Nu imi amintesc sa ii fi zis ceva.
Doar eram surprins de schimbarea la fata.
Nici personalului medical nu am avut curaj sa le zic despre ceea ce mi se intampla.
Halucinatiile produse de creierul cu probleme, sunt foarte realiste, de ziceai ca este real.
Daca in prezent am halucinatii de durata mai mica, atunci dura minute, poate chiar zeci de minute.