Schizofrenie.ro

Nu era o tortura provocata de cineva, era o tortura psihica, cauzata cel mai probabil de boala (schizofrenie paranoida).
Aveam halucinatii auditive si ganduri care nu simteam ca imi apartin, pareau exterioare.
S-a intamplat in urma cu cativa ani, cand eram internat in Spitalul Militar.
Nu imi mai amintesc totul, doar anumite elemente.
Desi nu simteam durere, aveam impresia ca un chirurg ma taie si sunt sub influenta tratamentelor ca sa nu simt durerea.
De asemenea parca pierdeam continutul creierului, gand cu gand.
Nu mai sunt sigur daca ma rugam sau nu sa inceteze totul.
Auzeam chiar si un preot in salon, iar gandurile/vocea imi spunea sa nu ma misc deloc.
Eram sub influenta gandurilor/unei voci.
In cele din urma gandurile mele sau intors la mine si am fost eliberat de ordinul de a nu ma misca.
M-am simtit usurat.
In salon mai erau cativa barbati, dar nu stiu ce boli aveau.
Ma intrebam de ce nu fac nimic cand eu aud chirurgul cum ma taie in salon.
Nu mai stiu ce medicamente luam in acea perioada, de nu mai functionau cum trebuie.

In urma cu cativa ani, cand eram in spital, a venit un pacient insotit de cativa membrii ai familiei.
Parca 2 apartinatori au ramas peste noapte in spital, pentru a nu lasa pacientul singur intre noi.
O doamna mai in varsta s-a schimbat la fata, parea ca este bunica mea (bunica mea este moarta de multi ani).
Nu imi amintesc sa ii fi zis ceva.
Doar eram surprins de schimbarea la fata.
Nici personalului medical nu am avut curaj sa le zic despre ceea ce mi se intampla.
Halucinatiile produse de creierul cu probleme, sunt foarte realiste, de ziceai ca este real.
Daca in prezent am halucinatii de durata mai mica, atunci dura minute, poate chiar zeci de minute.

Imi amintesc ca in urma cu cativa ani desi nu aveam vreo problema cunoscuta la plamani, medicul psihiatru mi-a facut o trimitere spre radiologie (eram internat in spital).
Si astazi ma gandesc daca nu cumva a folosit o cantitate de radiatii peste normal, pentru a imi produce cancer pe termen mediu/lung.

Mancarea nu avea nici un gust ok, dar macar era curatenie.
Pana si fideaua era in cantitate redusa.
Lucrul care m-a deranjat cel mai mult, a fost actiunea unei asistente, care din ce am observat, intentionat a dat drumul pastilelor sau pastilei pe langa mana mea.
Si apoi mi-a zis ceva de genul „Sa fii mai atent!”.
M-am abtinut desi imi doream sa ii reprosez greseala.
Medicul era ok.

In jurul anului 2010, am fost internat intr-un spital militar din Romania.
Asistentele se purtau frumos cu pacientii, nu am ce sa le reprosez.
Si medicul era ok. Isi dadea interesul sa fie bine.
Am stat acolo 1 luna de zile.
Am cunoscut in spitale doar 3-4 persoane care ieseau in evidenta ca au probleme psihice.
Era curatenie si mancarea era buna.
La acelasi spital am mai ajuns de cateva ori de-a lungul anilor din cauza problemelor cu boala (uneori tratamentul inceta sa functioneze cum trebuie).
Nu poti elimina stresul din viata ta, asa cum ti-ai dori.