Schizofrenie.ro

Sper sa reusesc sa invat un limbaj de programare, Python sau Rust am acum in cap.
Este frustrant, pentru ca nu sunt bun la matermatica iar schizofrenia imi pune bete in roate pe partea de a invata lucruri noi.
Am cumparat accesul la mai multe tutoriale de pe udemy.com, sper sa ma ajute Dumnezeu sa le si inteleg in noul an.
Nu stiu cat este boala sau cat o fi de vina tratamentul.
Va doresc tuturor ca visurile voastre, daca va sunt benefice sa se realizeze in 2025.

Am facut niste fapte bune in opinia mea (donatii pentru cazuri umanitare) si acum ma „bombardeaza” facebook cu anunturi din aceeasi categorie.
Algoritmii astia cam exagereaza in opinia mea cu site-urile promovate.
Parca uneori alea generice erau mai ok.
Am o curiozitate, daca pe facebook pot alege si anunturi generice.
Ar trebui in opinia mea sa putem accesa anunturi generice pe facebook, la alegere.

Nu imi amintesc cand a fost ultima oara cand am plans, m-am gandit la toti oamenii pe care i-am judecat fara sa incerc sa ma pun in pielea lor decat foarte rar si mi-am cerut scuze la Dumnezeu pentru asta.
Nu era cazul sa o fac.
Acum am revenit parca la starea de dinainte de plans.
Nu am ganduri de sinucidere, deci e bine. 🙂
Chiar simteam nevoia sa mai plang.
Iti multumesc Doamne ca mi-ai permis aceasta experienta din nou, dupa mult timp!

PS: Am vorbit cu cineva si mi-a recomandat sa nu ma mai gandesc la ceea ce ma face sa plang.
Voi incerca asta.

Am sters cateva informatii de care nu cred ca am nevoie curand.
Am informatiile puse si in norisor (cloud), in caz ca voi avea nevoie de ele.
Sper sa nu se strice „norisorul”. 🙂

In urma cu mai multi ani, cand eram acasa si tratamentul nu era la fel de ok, asociam numele de banci din ce imi amintesc, cu numele meu, pentru ca anumite litere din numele meu, erau folosite in numele bancilor.
Si eu incepusem sa cred ca eu in realitate sunt patron al acelor banci.
Nu era un gand rau (oare? 😀 ), nu era insa si realitatea, desi cred ca mi-as fi dorit sa fiu. 🙂
O banca refuza multe imprumuturi, cand ma gandesc cate cazuri umanitare sunt si bancile refuza imprumuturile (pentru ca nu sunt giranti sau ipoteca la baza), ma gandesc cat sunt de blestemati bancherii de multi oameni, ca se gandesc doar la bani (ca daca in privat fac donatii si se afla, dupa se face coada la ei ca la Gigi Becali).

Cand am deschis forumul, am crezut ca voi strange pe forum macar cateva zeci de pacienti cu aceasta afectiune sau macar apartinatori ai acestora, insa a aparut o singura persoana.
Nu a aparut nici o firma care sa vrea sa angajeze persoane cu schizofrenie si nimeni nu ofera cursuri gratuite pentru persoanele cu schizofrenie (pe forum cel putin).
Cel putin eu nu am gasit vreo firma din Romania care sa ofere cursuri gratuite special pentru acestia, adica sa ofere nu doar un material online, ci sa si poti comunica gratuit cu un profesor, care sa te indrume.
Se pare ca societatea romaneasca nu este pregatita pentru noi, cei cu schizofrenie.
O prietena mi-a zis ca in Germania nu este asa, ca persoanele cu schizofrenie sunt integrate in societate.
Sper ca si in Romania sa se ajunga la ziua aceea, indiferent de gradul de handicap pe care il avem.
Nu am bani sa ma mut in Germania si nu cred nici ca limba as putea sa o invat repede.
Am incercat sa invat germana de cateva ori, dar nu am reusit, mi se pare mult mai grea decat limba engleza.
Si nu stiu ce stat si-ar dori sa primeasca vreo persoana cu afectiunea asta.
Cred ca toti ne dorim sa fim integrati, sa gasim un loc de munca, chiar daca nu este platit cat ne-am dori, putine salarii in Romania sunt platite chiar pe masura efortului depus.
Am auzit ca sunt si persoane cu schizofrenie care lucreaza si in Romania, deci exista si cazuri fericite, mi-as dori sa fie mai multe si sa ma aflu si eu printre cei norocosi.
Oare ce demersuri trebuiesc facute ca sa producem schimbarea?
Va invit pe forum:
https://forum.schizofrenie.ro/

Domnul profesor universitar dr. Tudorel Butoi, spunea in aceasta seara la Antena 3, ca ar trebui create asezaminte speciale pentru persoanele cu schizofrenie.
A dat un exemplu in care pacientul nu ia tratamentul si sta acasa alaturi de familie si pentru ca este imprevizibil, poate oricand sa faca cuiva rau.
Sunt de acord cu domnia sa, tratamentul este foarte necesar, chiar daca are si efecte adverse.
Eu ma intreb ce conditii s-ar putea asigura in astfel de asezaminte, fiind vorba de o tara cu o economie modesta, ca Romania.
Sunt de acord total ca persoanele care refuza sa isi ia tratamentul sau sunt violente, sa fie mutate in astfel de asezaminte daca nu se gaseste alta solutie (una ar putea fi, administrarea de tratament injectabil.
Trebuie gasita insa o solutie, care sa previna cazurile in care pacientul este mare consumator de alcool si doza de alcool poate afecta grav eficienta tratamentului.
Poate o baza de date, si cand este scanata cartea de identiate sa apare ca are interdictie pentru alcool, fie ca este alcoolic, fie ca e bolnav psihic sau are alta boala care nu permite alcoolul, dar vanzatorul sa nu stie motivul, doar ca nu are voie sa vanda acelei persoane sub nici o forma alcool.
Daca bolnavul chiar si cu tratament este violent, poate un asezamant ar fi singura solutie in acest moment
Daca au proprietati si-ar putea vinde proprietatile si sa isi faca spatii decente de locuit in aceste asezaminte.
Doar ca legile se pot schimba oricand, sa pleci de la ceva decent initial si dupa sa tot limitezi drepturile si libertatile.
Cum vor fi acestia tratati in spitale, daca va fi nevoie sa ajunga acolo pentru consultatii sau internari, cand vor avea stigmatul de bolnav cu schizofrenie izolat, nu vor fi oare tratati diferit (la modul negativ)?
Nu cred ca exista persoane care vor sa fie obligate sa socializeze, in cazul unei socializari cu persoane cu o astfel de afectiune, daca nu este tinuta sub control si ajung acolo, cred ca riscul de conflicte este ridicat.
In viitorul apropiat astfel de pacienti cred ca ar putea fi tinuti sub observare in propriile lor case de catre camere de filmat si androizi asistenti.
Este o incalcare a intimitatii, dar trebuie sa existe alternative la izolarea lor de catre stat.
Cred ca trebuie sa ne orientam spre alocarea de mai multe resurse umane si financiare pentru cercetare si sa gasim solutii spre integrarea acestora in societate, acolo unde se poate.
Daca gandim logic nu doar bolnavii cu schizofrenie trebuie tinuti sub observare si controlati daca iau tratamentul, avem o gramada de infractori agresivi care nu primesc tratament psihiatric pentru scaderea agresivitatii, avem si persoane care consuma alcool in exces si isi agreseaza copiii, sotiile.
Cu acestia ce facem?
Daca vrem sa scadem infractionalitatea, trebuie sa ne uitam la toate cazurile care exista nu doar acolo unde ne convine sa ne uitam.
Eu am fost diagnosticat si imi iau tratamentul de peste 10 ani de zile.
Tratamentul a fost intrerupt doar in spital sub supravegherea unui medic psihiatru, pentru perioade de timp de cateva zile, cand s-a facut trecerea la alt tratament.
Eu unul nu mi-as dori sa locuiesc cu alti pacienti in casa, tocmai pentru a scade riscul de conflicte.
Atata timp cat ma pot deplasa, pot sa imi prepar mancarea, sa fac curatenie etc. nu vad de ce sa ma simt ca la spital intr-un astfel de asezamant.
Cum am fost internat de mai multe ori pana acum, am ajuns sa nu imi mai placa cum arata pijamalele, pentru ca imi amintesc de momente neplacute.
Sunt de acord insa ca statul ar putea ajuta prin consilierea persoanelor cu schizofrenie acolo unde au nevoie, de exemplu pentru managementul banilor, ce pot cumpara cu banii putini care ii primesc de la stat, ca sa le ajunga, sa manance sanatos, sa le ajunga si de medicamente daca au si tratamente care nu sunt gratuite de exemplu.
Nu sunt suficienti bani nici pentru bolnavii de alte boli (cancer de exemplu), care nu au legatura cu creierul, asa ca nu pot crede ca li se pot pregati conditii bune pentru cei cu schizofrenie si alte boli psihice grave, care ar putea necesita mutarea in astfel de asezaminte.
Cum nimeni nu vrea sa importe sute sau mii de bolnavi din alte tari, nu vom avea unde pleca, decat daca suntem bogati si ne permitem aceasta mutare de resedinta.
Eu unul socializez, dar pe Internet mai mult, asa ma simt cel mai bine si in siguranta.
Eu cred ca este doar un mod de a izola o problema, nu de a o rezolva favorabil pentru pacienti.
Sunt prea putini bani pentru a face ce trebuie si coruptia este inca prea mare.
Iar magazinele care ar exista in aceste asezaminte, fiind pentru putini clienti, preturile ar fi probabil ca la puscarii, foarte mari, pentru ca deservesc clienti putini.
Daca un pacient isi ia tratamentul se poate verifica si prin analize, daca nu apar anumite valori, atunci pacientul chiuleste de la tratament.
Nivelul de trai si calitatea vietii a acestora nu trebuie sa scada, ca pedeapsa a statului ca sunt bolnavi.

PS(16-7-2023): 7.000 * 50.000 = 350.000.000 lei luna
350.000.000 = 4.200.000.000 lei pe an
4.200.000.000 / 5 = 840.000.000 milioane euro an.
Si este un calcul pentru doar 50.000 bolnavi de schizofrenie in Romania, dar in realitate cred ca sunt peste 50.000.
Mai adauga la asta pe cei cu dementa, depresie etc.
Nici cei cu dementa nu mai gandesc bine si depresivii sunt si ei o amenintare cel putin pentru ei, unii incearca sa se sinucida.
Ca sa nu vorbim si de depresivii care nu merg la medic pentru tratament, si sunt considerati sanatosi in acte.
Astfel ca costurile cu asezamintele ar fi probabil de cateva miliarde de euro pe an.
De unde acesti bani?Ca la pensiile speciale pentru magistrati etc. nu vor sa renunte si nici cheltuielile de la ministere nu scad, cresc doar taxele si impozitele.
Medicamente noi apar tot timpul si nu vom duce lipsa de tratamente.

Voi ce credeti, sunt aceste asezaminte o solutie pentru persoanele cu schizofrenie si alte boli psihice grave (dementa etc.)?
Astept comentariile voastre.
Puteti sa va spuneti punctul de vedere despre acest subiect si pe forum:
https://forum.schizofrenie.ro/index.php?topic=4.0

Conform sfatului medicului, am luat Cipralex 10 mg pe langa Trittico, 1 luna de zile.
Nu am vazut rezultate pozitive.
Doar unul negativ, scaderea foarte mult a libidoului.
Medicul nu mi-a zis sa mai incerc cu altceva, chiar isi punea problema daca sa mai iau Trittico.
Trittico mi se pare eficient, ma mentine pe linia de plutire, sa nu mai plang de la depresie.
Doar ca mai este nevoie de ceva in plus.
Ma gandesc sa caut un psiholog pentru terapie, desi nu am mare incredere ca m-ar ajuta suficient cat sa trec peste depresie.

Nu reusesc sa ma concentrez pentru a parcurge materiale lungi.
Daca citesc un articol pe un site si este lung, foarte rar reusesc sa il parcurg in totalitate.
In urma cu ceva timp am fost la Politie pentru o declaratie.
Nu am avut rabdare sa citesc tot materialul.
Am citit putin si am semnat ca primarul.
M-am bazat pe bunele intentii ale politistului amabil cu care interactionam.
Nu eram in calitate de inculpat.
Voi ce solutii folositi pentru a rezolva aceasta problema cu concentrarea?
Iau Piracetam, dar nu prea vad efecte la aceasta problema.

Uneori am vise foarte realiste.
Nu le pot deosebi de realitate.
Nu stiu cum as putea rezolva problema, poate un supliment alimentar, ceva, nu stiu.
In timpul zilei confund ceea ce am visat cu lucruri care s-au intamplat cu adevarat.