Schizofrenie.ro

Domnul profesor universitar dr. Tudorel Butoi, spunea in aceasta seara la Antena 3, ca ar trebui create asezaminte speciale pentru persoanele cu schizofrenie.
A dat un exemplu in care pacientul nu ia tratamentul si sta acasa alaturi de familie si pentru ca este imprevizibil, poate oricand sa faca cuiva rau.
Sunt de acord cu domnia sa, tratamentul este foarte necesar, chiar daca are si efecte adverse.
Eu ma intreb ce conditii s-ar putea asigura in astfel de asezaminte, fiind vorba de o tara cu o economie modesta, ca Romania.
Sunt de acord total ca persoanele care refuza sa isi ia tratamentul sau sunt violente, sa fie mutate in astfel de asezaminte daca nu se gaseste alta solutie (una ar putea fi, administrarea de tratament injectabil.
Trebuie gasita insa o solutie, care sa previna cazurile in care pacientul este mare consumator de alcool si doza de alcool poate afecta grav eficienta tratamentului.
Poate o baza de date, si cand este scanata cartea de identiate sa apare ca are interdictie pentru alcool, fie ca este alcoolic, fie ca e bolnav psihic sau are alta boala care nu permite alcoolul, dar vanzatorul sa nu stie motivul, doar ca nu are voie sa vanda acelei persoane sub nici o forma alcool.
Daca bolnavul chiar si cu tratament este violent, poate un asezamant ar fi singura solutie in acest moment
Daca au proprietati si-ar putea vinde proprietatile si sa isi faca spatii decente de locuit in aceste asezaminte.
Doar ca legile se pot schimba oricand, sa pleci de la ceva decent initial si dupa sa tot limitezi drepturile si libertatile.
Cum vor fi acestia tratati in spitale, daca va fi nevoie sa ajunga acolo pentru consultatii sau internari, cand vor avea stigmatul de bolnav cu schizofrenie izolat, nu vor fi oare tratati diferit (la modul negativ)?
Nu cred ca exista persoane care vor sa fie obligate sa socializeze, in cazul unei socializari cu persoane cu o astfel de afectiune, daca nu este tinuta sub control si ajung acolo, cred ca riscul de conflicte este ridicat.
In viitorul apropiat astfel de pacienti cred ca ar putea fi tinuti sub observare in propriile lor case de catre camere de filmat si androizi asistenti.
Este o incalcare a intimitatii, dar trebuie sa existe alternative la izolarea lor de catre stat.
Cred ca trebuie sa ne orientam spre alocarea de mai multe resurse umane si financiare pentru cercetare si sa gasim solutii spre integrarea acestora in societate, acolo unde se poate.
Daca gandim logic nu doar bolnavii cu schizofrenie trebuie tinuti sub observare si controlati daca iau tratamentul, avem o gramada de infractori agresivi care nu primesc tratament psihiatric pentru scaderea agresivitatii, avem si persoane care consuma alcool in exces si isi agreseaza copiii, sotiile.
Cu acestia ce facem?
Daca vrem sa scadem infractionalitatea, trebuie sa ne uitam la toate cazurile care exista nu doar acolo unde ne convine sa ne uitam.
Eu am fost diagnosticat si imi iau tratamentul de peste 10 ani de zile.
Tratamentul a fost intrerupt doar in spital sub supravegherea unui medic psihiatru, pentru perioade de timp de cateva zile, cand s-a facut trecerea la alt tratament.
Eu unul nu mi-as dori sa locuiesc cu alti pacienti in casa, tocmai pentru a scade riscul de conflicte.
Atata timp cat ma pot deplasa, pot sa imi prepar mancarea, sa fac curatenie etc. nu vad de ce sa ma simt ca la spital intr-un astfel de asezamant.
Cum am fost internat de mai multe ori pana acum, am ajuns sa nu imi mai placa cum arata pijamalele, pentru ca imi amintesc de momente neplacute.
Sunt de acord insa ca statul ar putea ajuta prin consilierea persoanelor cu schizofrenie acolo unde au nevoie, de exemplu pentru managementul banilor, ce pot cumpara cu banii putini care ii primesc de la stat, ca sa le ajunga, sa manance sanatos, sa le ajunga si de medicamente daca au si tratamente care nu sunt gratuite de exemplu.
Nu sunt suficienti bani nici pentru bolnavii de alte boli (cancer de exemplu), care nu au legatura cu creierul, asa ca nu pot crede ca li se pot pregati conditii bune pentru cei cu schizofrenie si alte boli psihice grave, care ar putea necesita mutarea in astfel de asezaminte.
Cum nimeni nu vrea sa importe sute sau mii de bolnavi din alte tari, nu vom avea unde pleca, decat daca suntem bogati si ne permitem aceasta mutare de resedinta.
Eu unul socializez, dar pe Internet mai mult, asa ma simt cel mai bine si in siguranta.
Eu cred ca este doar un mod de a izola o problema, nu de a o rezolva favorabil pentru pacienti.
Sunt prea putini bani pentru a face ce trebuie si coruptia este inca prea mare.
Iar magazinele care ar exista in aceste asezaminte, fiind pentru putini clienti, preturile ar fi probabil ca la puscarii, foarte mari, pentru ca deservesc clienti putini.
Daca un pacient isi ia tratamentul se poate verifica si prin analize, daca nu apar anumite valori, atunci pacientul chiuleste de la tratament.
Nivelul de trai si calitatea vietii a acestora nu trebuie sa scada, ca pedeapsa a statului ca sunt bolnavi.

PS(16-7-2023): 7.000 * 50.000 = 350.000.000 lei luna
350.000.000 = 4.200.000.000 lei pe an
4.200.000.000 / 5 = 840.000.000 milioane euro an.
Si este un calcul pentru doar 50.000 bolnavi de schizofrenie in Romania, dar in realitate cred ca sunt peste 50.000.
Mai adauga la asta pe cei cu dementa, depresie etc.
Nici cei cu dementa nu mai gandesc bine si depresivii sunt si ei o amenintare cel putin pentru ei, unii incearca sa se sinucida.
Ca sa nu vorbim si de depresivii care nu merg la medic pentru tratament, si sunt considerati sanatosi in acte.
Astfel ca costurile cu asezamintele ar fi probabil de cateva miliarde de euro pe an.
De unde acesti bani?Ca la pensiile speciale pentru magistrati etc. nu vor sa renunte si nici cheltuielile de la ministere nu scad, cresc doar taxele si impozitele.
Medicamente noi apar tot timpul si nu vom duce lipsa de tratamente.

Voi ce credeti, sunt aceste asezaminte o solutie pentru persoanele cu schizofrenie si alte boli psihice grave (dementa etc.)?
Astept comentariile voastre.
Puteti sa va spuneti punctul de vedere despre acest subiect si pe forum:
https://forum.schizofrenie.ro/index.php?topic=4.0

Nu se poate determina cu exactitate dacă o persoană cu schizofrenie este periculoasă sau nu, deoarece schizofrenia este o tulburare mentală complexă care afectează fiecare persoană în mod diferit.
Cu toate acestea, este important să se înțeleagă că majoritatea persoanelor cu schizofrenie nu sunt periculoase și nu prezintă un risc pentru ceilalți. În fapt, multe persoane cu schizofrenie sunt mai susceptibile să fie victime ale violenței decât să o comită ei înșiși.
Cu toate acestea, există unii factori care pot crește riscul unei persoane cu schizofrenie de a deveni periculoasă, cum ar fi absența tratamentului adecvat, abuzul de substanțe și istoricul de comportament violent în trecut.
Este important ca persoanele cu schizofrenie să primească tratament adecvat și să fie supravegheate în mod corespunzător pentru a reduce riscul comportamentului violent. În general, cu tratament adecvat și sprijin, majoritatea persoanelor cu schizofrenie pot duce o viață satisfăcătoare și sănătoasă.

Raspuns dat de ChatGPT.

In urma cu cativa ani, m-am pomenit ca sunt extrem de deranjat de cartile din camera mea, care fiind in biblioteca erau aranjate deasupra nivelului meu.
Si culoarea rosie ma deranja, am mutat o carte mare rosie in sufragerie.
Nu puteam sa adorm.
Le-am luat si le-am pus pe toate pe jos si doar dupa ce am terminat cu asta m-am calmat.
In ziua imediat urmatoare am mers la control la Psihiatrie si m-am internat, a urmat o schimbare de tratament.
Nu mai stiu ce pastile luam cand s-a intamplat asta si nici factorul declansator, ce m-a suparat atat de tare incat sa o iau foarte rau razna.
Nu stiu nici ce pastile am primit pentru a rezolva problema, cert este ca au functionat, ca apoi am putut veni acasa, dupa o perioada de internare.
Precizez si aici, daca mai era cazul, ca am schizofrenie paranoida.

Nu era o tortura provocata de cineva, era o tortura psihica, cauzata cel mai probabil de boala (schizofrenie paranoida).
Aveam halucinatii auditive si ganduri care nu simteam ca imi apartin, pareau exterioare.
S-a intamplat in urma cu cativa ani, cand eram internat in Spitalul Militar.
Nu imi mai amintesc totul, doar anumite elemente.
Desi nu simteam durere, aveam impresia ca un chirurg ma taie si sunt sub influenta tratamentelor ca sa nu simt durerea.
De asemenea parca pierdeam continutul creierului, gand cu gand.
Nu mai sunt sigur daca ma rugam sau nu sa inceteze totul.
Auzeam chiar si un preot in salon, iar gandurile/vocea imi spunea sa nu ma misc deloc.
Eram sub influenta gandurilor/unei voci.
In cele din urma gandurile mele sau intors la mine si am fost eliberat de ordinul de a nu ma misca.
M-am simtit usurat.
In salon mai erau cativa barbati, dar nu stiu ce boli aveau.
Ma intrebam de ce nu fac nimic cand eu aud chirurgul cum ma taie in salon.
Nu mai stiu ce medicamente luam in acea perioada, de nu mai functionau cum trebuie.

Boala aceasta vine cu o ciudatenie, cel putin in cazul meu, probleme cu culorile.
Nu, nu ma refer la rasism.
Ma refer la culori in sine.
La scurt timp dupa ce s-a declansat boala, am fost la un magazin de electronice sa cumpar un aparat foto.
L-am gasit la 2 magazine invecinate.
Dar unul din magazine avea culoarea rosie si galbena in sigla, asa ca am facut achizitia la cel care avea alb, albastru si verde.
Ghiciti de la care am cumparat.
Normal, cel fara rosu si galben.
Desi la magazinul cu rosu si galben era mai ieftin.
Acasa am dezinstalat anumite programe, printre care si Bitdefender, din cauza culorile folosite la iconitele programelor.
Acum mai am inca o mica retinere, dar am mers totusi pe mana Bitdefender, desi foloseste rosu.
Problema mare era la tratament, daca vedeam culoarea rosu si nu ma simteam bine, dadeam vina pe culoare, sa schimbe medicul tratamentul cu una a carui cutie nu are rosu deloc (bine de stiut pentru producatorii de medicamente pentru schizofrenie paranoida).
Nu mai tin minte care medicamente imi dadeau problema cu culorile.

„Una din trei persoane este afectată în prezent de o boală mintală, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Și mai trist este că acești oameni sunt discriminați și stigmatizați. România ocupă locul 29 din 30 în privința integrării oamenilor cu probleme de sănătate mintală.”

Sursa: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/cat-de-periculosi-sunt-bolnavii-de-schizofrenie-mituri-si-prejudecati-658569

Imi amintesc ca in urma cu multi ani am vrut sa fac un curs gratuit de operator calculator, la cei ce ofereau somaj-ul.
Cand au aflat ca sunt apt conditionat, adica nu am voie sa ma stresez etc., mi-au zis ca nu mai are sens sa depun dosarul, pentru ca va fi respins.
A fost o situatie la care chiar nu ma asteptam.
Nu era un loc de munca, doream doar sa aprofundez modul de lucru cu Word, Excel, Powerpoint si sa primesc o diploma recunoscuta de Ministerul Educatiei.
In cele din urma am facut un curs gratuit de operator calculator, printr-un asociatie care avea o legatura stransa cu Biserica Ortodoxa Romana, ocazie pentru care le multumesc!

O buna perioada de timp, am luat Seroquel XR (antipsihotic).
Aveam efect extrapiramidal (contractii ale muschilor mainilor incontrolabile).
Dadeam click pe butonul mouse-ului fara sa vreau.
Nu simteam nevoie de a imi exprima afectiunea fata de parinti.
Ma enervam foarte usor.
Aveam halucinatii auditive si vizuale, chiar si la doza de Seroquel XR de 500 mg (nu sunt sigur daca erau 500 mg) pe zi.
Citeam un text si vedeam alte cuvinte decat erau de fapt.
Cand vorbeam cu cineva, auzeam uneori altceva fata de ce spunea de fapt.
Un tratament care la mine nu a functionat conform asteptarilor, la dvs. poate da rezultate bune, depinde de genele fiecaruia.

In prezent ca tratament pentru schizofrenie paranoida iau:
Neurotop 300 retard – 1 pastila seara
Leponex 100 mg (antipsihotic) – 1/2 pastila seara (fara Leponex nu pot adormi). Este vechiul antipsihotic pe care l-am luat cativa ani.
Romparkin 2 mg – 1 pastila seara.
Rispolept (antipsihotic) – 5 ml dimineata.
Cand aveam 4,5 ml de Rispolept dimineata aveam halucinatii mult mai des.
Sunt mai multumit de Rispolept fata de tratamentul vachi, cu un singur antipsihotic, Leponex (5 pastile pe seara)
Atat cu Leponex cat si cu Rispolept sunt nevoit sa dorm cam 12 ore pe zi pentru a nu ma simti obosit.
Am incercat diferite ore de culcare si tot de 12 ore am nevoie pentru a nu avea somnolenta in restul zilei.
Am probleme cu memoria si de concentrare.
Pentru problemele cu memoria iau Piracetam si Lecitina.
Nici macar filmele nu mai reusesc sa le vad in totalitate fara mai multe pauze, oricat de bun ar fi filmul.
Un tratament care la mine nu a functionat conform asteptarilor, la dvs. poate da rezultate bune, depinde de genele fiecaruia.

Primul episod psihotic l-am avut in jurul anului 2010.
Pe fond de stres extrem m-am pomenit cu halucinatii si ganduri ciudate.
M-am crezut si Iisus, asteptam sa fiu teleportat pe cruce, pentru a muri pentru toti cei ce au pacatuit.
Am fost la medic si in scurt timp am fost internat si trecut pe Zyprexa.
Tratament de nota 8,5 as spune.
Nu imi amintesc ce tratament mai primeam in afara de Zyprexa si nici doza de Zyprexa.
Aveam inca halucinatii vizuale dar nu mai aveam problema cu ganduri ciudate.
Din pacate m-am ingrasat foarte mult, de la 90 de kg la 110 si asta dupa cam 1 luna de tratament.
Apoi tratamentul a fost schimbat, nu mai retin cu ce anume a fost Zyprexa inlocuit.
Pana sa inceapa tratamentul, cand ma credeam Iisus reincarnat, aveam o stare de fericire inexplicabila.
Ma credeam cineva important si ca in sarcina mea sta toata omenirea.
Ca eu as conduce practic ce se intampla important (cum faceam practic asta nu stiu nici azi).
Dupa cativa ani cu ajutorul unei prietene foarte bune am reusit sa slabesc, sa ajung chiar la 84 de kg.
In prezent am 96-97 kg (cantar mecanic).
Un tratament care la mine nu a functionat conform asteptarilor, la dvs. poate da rezultate bune, depinde de genele fiecaruia.

Acesta este blog-ul meu, al unei persoane bolnava de schizofrenie paranoida.
Am aceasta afectiune de peste 10 ani si sper sa apuc ziua in care afectiunea va fi vindecata, nu doar tratata.
Imi impartasesc starile si rezultatele unor tratamente pe care le-am luat.
Sper sa va fie util acest blog.
Voi posta si bucati de articole (cu link-uri catre articolele complete) care le consider utile pentru cei bolnavi de schizofrenie sau apropiatii acestora.
Acest blog are ca scop si colectarea de donatii.
Sper ca intr-o zi voi avea suficienti bani pentru a infiinta un ONG care sa aiba ca scop sprijinul in integrarea in campul muncii al persoanelor cu schizofrenie.
Acesta este blog-ul meu, al unei persoane bolnava de schizofrenie paranoida.
Am aceasta afectiune de peste 10 ani si sper sa apuc ziua in care afectiunea va fi vindecata, nu doar tratata.
Imi impartasesc starile si rezultatele unor tratamente pe care le-am luat.
Sper sa va fie util acest blog.
Voi posta si bucati de articole (cu link-uri catre articolele complete) care le consider utile pentru cei bolnavi de schizofrenie sau apropiatii acestora.
Acest blog are ca scop si colectarea de donatii.
Sper ca intr-o zi voi avea suficienti bani pentru a infiinta un ONG care sa aiba ca scop sprijinul in integrarea in campul muncii al persoanelor cu schizofrenie.